Cu Samaras desprins parca din filmul “300” si cu oportunistul Mitroglou in varianta balcanizata a lui Inzaghi, grecii n-au stat prea mult pe ganduri cu nationala lui Piturca. Ne-au facut Souvlaki. Un 3-1 sec, si sansele de a merge mai departe la Mondialul brazilian devin infime. Fie vorba intre noi ar fi si nedrept sa ocupam aiurea un loc acolo, desi ne-am fi dorit cu totii sa avem o vara fotbalistica plina de emotii. Sa nu mai fim suporterii altora, ci sa privim meciurile de la Cupa Mondiala ca pe vremea cand eram copii si vacanta batea la usa. Poate noi, suporterii, ne dorim asta mai mult decat isi doresc ei, jucatorii. Habar n-am. Cert este altceva… Ca natia asta a nostra se altereaza tot mai rau si ca e mai usor sa distrugi, decat sa construiesti. Lipsa lui Maxim din garnitura de start fix la fraza de mai sus m-a dus cu gandul. Parca, de fiecare data, ne place sa ne sabotam singuri. Mereu alte interese primeaza, iar cei buni sunt lasati de-o parte, nemeritat. Lobont apara, desi n-a vazut terenul in ultimele luni, Costin Lazar si Gicu Grozav stau pe bara, desi solutii mai bune n-avem si lista ramane deschisa. Am incercat sa inteleg, daca este ceva de inteles, la acest tehnician, antrenor, selectioner sau cum mai vreti voi sa-i spunem, numit Victor Piturca.
Am incercat, dar din pacate n-am ajuns la nici un rezultat. Colegul meu Razvan Codorean, unul dintre cei mai profi jurnalisti alaturi de care am avut onoarea sa lucrez, scria o chestie memorabila, imediat dupa meci. “Cu totii platim pentru alegerile proaste…O face si domnul Piturca?” – La fel de elegant, ca intotdeauna. Evident, o intrebare fara nici un raspuns. O vara fara nici o emotie. La revedere, Rio! Noi ne vedem anul viitor pe litoral in Grecia!
