Marcel Țenter este un antrenor care nu mai are nevoie de nici o prezentare grației carierei impresionante pe care a avut-o atât pe teren ca jucător, cât și ca antrenor. Cu toate acestea, din nostalgia anilor care au trecut ca flama, fac un scurt rezumat al fostului selecționer al României. Marcel Țenter s-a retras din activitate în 2009 și a activat ca antrenor secund al reputatului Tab Baldwin, urmând să preia frâiele echipei de pe Someșul mic un an mai târziu. A reușit ca antrenor să ducă la Cluj în 2011 titlul de campioană după o secetă de 15 ani și să întrerupă hegemonia Asesoftului. Și asta se întâmpla într-o perioadă în care prahovenii făceau legea în baschetul din România și aveau un dream-team veritabil, cu Burlacu, Virgil Cărțașu, Levente Szijarto și o pleiadă de străini de mare valoare, unii dintre ei trecuți prin NBA. Apoi pentru Marcel Țenter a urmat Cupa României cucerită cu Gaz Metan Mediaș. S-a întors la Cluj, și antrenorul născut la Satu Mare într-o zi de 26 iulie, a reușit să câștige Cupa României și cu U-BT Cluj-Napoca. Apoi, firesc a făcut pasul spre coroana de selecționer al naționalei României, pe care a reușit să o conducă la un Campionat European după o pauză de 30 de ani. Este drept, România a participat la EuroBasket 2017 întrucât țara noastră a organizat o grupă a europenelor, însă cu doi ani înainte, România cu Marcel Țenter la cârmă a ratat la mustață prezența la Europeanul din 2015. Cam asta ar fi pe scurt povestea lui Marcel Țenter ca antrenor, spusă succint și însumând doar realizările. În prezent, fostul selecționer, dedicat trup și suflet zeului portocaliu, a pus bazele unei academii de baschet la nivel juvenil – GHEPARZII – , motiv pentru care l-am vizitat și i-am adresat câteva întrebări pentru un interviu exclusiv marca DinVestiar.
Bună ziua, domnule Țenter. Ce mai faceți? Cu ce proiecte vă mai ocupați după experiența de selecționer al României la EuroBasket 2017.
Bună ziua! După EuroBasket-ul din 2017, am ales să lucrez în zona juvenilă, datorită nevoii de antrenori pe care am identificat-o în această zonă, dar și forțat de probleme de sănătate. Am fondat alături de dr. Țenter Isabelle și de dr. Răzvan Melinte o academie de baschet, ce are ca scop perfecționarea individuală a sportivilor, dar și coachingul. Această academie se numește Gheparzii.
Povestiți-ne puțin despre cursurile dumneavoastră?
În primul rând, antrenamentele noastre se adresează acelor tineri care vor să lucreze în plus față de orele normale de antrenament de la cluburile lor. Acelor tineri care își doresc perfecționarea și și-au făcut un scop în viață din baschet. Vârsta sportivilor cu care lucrez începe de undeva de la 12 ani, vârsta de la care se consideră la modul general că tinerii sunt antrenabili. Însă criteriul principal este dorința proprie, în mod clar. Abia după aceea ne gândim la alte considerente.
Cum este primită de piață acțiunea dumneavoastră? Sunt receptivi micuții baschetbaliști?
Nu m-am așteptat la un răspuns atât de puternic și pozitiv din partea copiilor și a părinților! Zvonistica spunea că în zilele noastre copiii nu-și mai doresc performanța, că sunt superficiali și își văd doar de cele ce țin de distracție. Nu este așa!
Întâlnesc mereu tineri determinați să lucreze la tot ce ține de progresul lor și cu vise de a juca la cel mai înalt nivel internațional. Așa că da, sunt receptivi și sunt mereu o sursă de energie pozitivă pentru mine!
Sunt conștienți de șansa pe care o au de a lucra cu un om care și-a dedicate toată viața baschetului?
(Zâmbește larg) Nu știu cât de conștienți sunt de asta, însă după ce terminăm antrenamentul, sunt numai ochi și urechi. Asta îmi dă plăcerea de a continua acest proiect, care de fapt este o mână de ajutor întinsă oricărui tânăr ce vrea mai mult. În același timp, îmi dă speranța că munca noastră nu e în zadar și că, într-o zi, ne vom bucura de roadele ei. Sper doar că, prin munca mea, să-i ajut să se dezvolte în primul rând ca oameni și apoi în drumul lor sportiv.
Cu câți elevi lucrați într-o grupă?
Avem mai multe tipuri de grupe: individuale și colective. În cele individuale, sunt doar eu împreună cu jucatorul. Cele colective sunt și ele diferite: până la 3-4 sportivi sau maxim 6. Iar cele cu grupe mai mari, de cel mult 14, sunt făcute sub formă de campuri.
Pe ce puneți accent în pregătirea lor? Cum se derulează un antrenament.
În acest proces de pregătire, punem accent pe nevoile individuale ale fiecărui jucător, determinate în urma evaluării sportivilor în parte. Punem accent în special pe tehnica individuală. Însă acest tip de antrenament are o finalitate practică doar dacă este mai apoi implementat într-un context tactic. Din acest motiv, mulți tineri au ales să facă în paralel atât antrenamentele individuale, cât și cele colective, unde pot să se exprime tehnic în condițiile tactice impuse de noi.
Antrenamentele se derulează pe o durată între 60 și 120 de minute, în funcție de specificul programului. Sunt antrenamente personalizate pentru fiecare jucător în parte, care țin de dezvoltarea tehnică și tactică. În același timp, punem un accent deosebit pe atitudine și pe comportamentul etic. Încercăm să-i întărim prin joacă și antrenament. În orice caz, cuvântul cheie ce caracterizează academia noastră este Continuitatea. Ne dorim ca jucătorii ce aleg să vină la noi să aibă mereu o opțiune de a continua programul, astfel ca acest tip de pregătire să fie perpetuu.
Lucrați doar cu grupe închise sau elevii sunt de la mai multe școli de baschet?
Nu neapărat. Cu siguranță, în timp se formează nuclee de jucători care lucrează împreună. Însă încerc mereu să ajut cât mai mulți tineri și caut soluții pentru a face asta mereu. Aria jucătorilor cu care lucrăm este mare. Avem sportivi de la Cluj, Mureș, București, Iasi, Miercurea Ciuc etc. Nu este ușor să satisfacem nevoia lor de a munci, în condițiile în care sunt foarte multe călătorii implicate în acest proces și condiția mea medicală nu este cea mai fericită. Însă satisfacția de a-i vedea multumiți la sfârșitul antrenamentelor întrece orice sacrificiu făcut și ne face să zâmbim mulțumiti.
Știu că la unele antrenamente aveți invitați de marcă. Andrei Mandache, Costescu, Martinic etc. Explicați-ne puțin ideea.
Ideea este simplă. Îmi doresc ca ei să vadă că dacă muncești și ești perseverent, reușesti. Toți acești invitați au în primul rând un profil moral și etic deosebit, reprezintă modele pentru mediile în care evoluează și oferă copiilor dovada palpabilă că se poate.
Ați fost antrenorul naționalei care a condus România la un European după 30 de ani. Cum vi se pare nivelul baschetului de la noi din țară? Din fața televizorului pare că suntem la ani lumină încă de ce se joacă în Spania, Lituania, Turcia.
Desigur, nu e ușor să faci acest tip de comparații. Însă, dacă ne uităm puțin cum au ajuns aceste forțe să domine lumea baschetului european, vedem că toți au început la fel: cu programe foarte eficiente la nivel juvenil. Au canalizat toate energiile proprii înspre această latură a baschetului tânăr, iar dacă n-au avut suficienți specialiști, au importat. Au creat centre de excelență, iar în timp rezultatele au apărut.
Care este cheia pentru a relansa baschetul românesc la nivel juvenil?
Doresc să apreciez eforturile care se fac în ultimii ani în direcția programelor de dezvoltare a tinerilor jucători, în special programul Perform, însa nu este suficient.
Cred că, în primul rând, trebuie lucrat la nivelul nostru, al antrenorilor. Cred că putem face o treabă mai bună la acest nivel. Apoi, cred în faptul că acești antrenori trebuiesc motivați și financiar, la un nivel foarte bun, pentru că altfel, în societatea noastra diversă, se vor pierde. De asemenea, mai cred în concentrarea tuturor jucătorilor talentați, de la vârsta de aproximativ 14 ani, în centre de excelență, pentru a-i putea monitoriza și pregăti în mod centralizat pe tot parcursul junioratului.
Vă gândiți să extindeți proiectul dumneavoastră la nivel național? De exemplu, vă gândiți să ajungeți cu aceste cursuri și la Timișoara sau Oradea?
Cu siguranță mă gândesc la acest lucru. N-aș vrea să privez pe nimeni de posibilitatea de a se antrena mai mult. Însă suntem abia în primul an de existență și facem eforturi pentru a mulțumi pe toată lumea care își dorește să lucreze cu noi. Planurile noastre de viitor implică, bineînțeles, și zona de Vest. Chiar în această perioadă suntem în negocieri pentru a face un camp la Buziaș în vara aceasta sau în vacanța de primăvară.
Cu ce probleme vă confruntați la antrenamente?
Problemele cele mai pregnante sunt în legătură cu armonizarea cu programul școlar și cel de antrenament în cadrul cluburilor unde tinerii activează. Încercăm, însă mereu ca acest proces să nu interfereze cu activitatea de la club și să țină cont de gradul de oboseală al fiecărui jucător.
Cum vă selectați elevii? De unde află de cursurile dumneavoastră?
Nu am niciun criteriu de selecție în mod special. Desigur, jucătorii trebuie să fie legitimați la un club afiliat FRB și trebuie să-și dorească să participe în mod serios și constant la pregătire. Nu există progres decât dacă munca este continuă și consecvent axată pe necesitatea individuală. În același timp, cred că este o mare greșeală să lucrăm doar cu acei tineri pe care cineva îi catalogheaza ca și talentați. Avem nevoie de toți jucătorii! Și, mai ales, avem nevoie să-i învățăm că se poate reuși și dacă nu ești cel mai talentat din echipă. Nu există într-o uzină 2000 de directori. Există foarte puțini. În schimb, dacă masa de muncitori este foarte bine educată și instruită, uzina va funcționa perfect. Așa că, la noi, talentul nu este un criteriu de selecție. Foarte bine dacă există, însă nu e o condiție.
Despre antrenamentele noastre se află de pe internet, grație departamentului de Marketing, și din impresiile celor care lucrează în mod direct cu noi. Desigur, toate informațiile importante se află pe pagina noastră de Facebook și lucrăm intens la construirea unui site.
Pentru viitor, ce planuri aveți?
Îmi doresc să ajutăm cât mai mulți copii și să punem și noi umărul la creșterea nivelului baschetului românesc în Europa.
Aș vrea să putem deschide un centru de excelență în zona noastră, însă deocamdată nu avem finanțare pentru așa ceva. Îmi doresc personal să fiu sănătos, să pot ajuta.
Mulțumim mult și vă dorim mult succes!
Carte de vizită:
Nume: Marcel Dan Țenter
Data nașterii: 26.07.1969
Zodia: Leu
Locul nașterii: Satu Mare
Statut: căsătorit cu Isabelle
Primul antrenor: Gunter Maller a fost primul meu antrenor la Satu Mare. A fost o perioadă scurtă, dumnealui mi-a pus mingea în mână. Mare parte din juniorat l-am făcut cu domnul Feflea Ioan care a lucrat foarte mult timp cu mine şi care a investit foarte mult în mine.
Credite foto: Alina Cojocaru – Federația Română de Baschet
Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-l mai departe. Hai și tu în comunitatea DinVestiar. Mulţumim!
PS: Acest articol este proprietatea DinVestiar și nu se poate prelua integral sau parțial fără acordul scris al publicației.
